Prima zi de scoala

Mereu am fost speciala. Dar cel mai speciala am fost in prima zi de scoala in clasa I. Mi-amintesc parca era ieri. Ne-am trezit de dimineata de tot. As fi dat orice, inclusiv colectia incompleta de carioci colorate, sa fiu lasat sa mai dorm. Fiindca eram adormita si, deci, neatenta, n-am bagat de seama cum m-a scos mama pe usa afara pina in curtea scolii. Aveam in circa un ghiozdan zanganitor si gol pe care nu mi-l amintesc prea bine ca n-avea nimic special, cred ca era aproape urit, nu era nici nu Barbie nici cu pisici nici cu foricele.. dar era totusi ghiozdan, upgrade la sacul alb de gradinita. Am zburdat intr-un picior si m-am afundat in gloata de copii cu parinti si flori. Tovarasa invatatoare ne-a asezat cite doi de mina in careu. Si tocmai cind eram mai guresa si mai vioaie privesc in jur mai atent si am o epifanie ingrozitoare: sunt singurul copil din toata curtea scolii (si probabil din lume!) imbracat in soim al patriei, nu in sortuletul bleu de clasa I. In soim?!? O rusine mai mare n-am patit in viata mea. Vai, cit am mustrat-o pe mama, care a ridicat din umeri si-a zis: pai asta e uniforma de sarbatoare si astazi e sarbatoare, deci soim e bine. Nu a inteles nici pina acum ca toata ziua am fost “aia cu codite din prima banca, imbracata in soim”. Oh, doamne, bine ca nu mi-a pus si ocluzorul la ochelari..