Sunday, February 15, 2009

Flori

Flori era vecina mea de la 1, care m-a muscat de mina cind eram mici ca i-am tinut usa sa nu intre in scara. Cu Flori mergeam la furat corcoduse si prune verzi –desi eu nu maninc fructe necoapte- ne dadeam cu bicicletele si cu rotinele, ne jucam leapsa si ‘fatzea’. Cu Flori ma jucam pe presul din fata apartamentului ca mama imi interzicea sa aduc copii in casa si mi-era lene sa car toate jucariile un etaj mai jos. Iar cind eram pedepsita ii trimiteam pe geam chestii legate de o sfoara.
Dar atunci aveam 5 ani. Facusem o cazemata in spatele bancii din fatza scarii. Eu aveam pantaloni bleumarin crosetati de mama, cu solzi grosi de zapada inghetata urmare a procesului de constructie, care incetineau miscarile dar –paradoxal- tineau de cald. Flori era o mincinoasa si avea o gura cit-o shura cu care-l striga mereu pe frate-sau mai mare cind se simtea in pericol.
- Tu citi ani ai, m-a intrebat atunci Flori?
- Cinci, am zis.
- Oh, deci nu mergi la scoala anul asta.?.
- Pai, nu… tu?
- Oh, eu daaa, a mintit Flori cu nerusinare! Eu am deja 6 ani!
Aproape am plins de rusine si invidie.. Scopul meu in viata la 5 ani era sa fac 6 ani.

3 comments:

  1. offf, ador suspansul! cand ne spui daca ti-ai atins scopul?!? :D

    ReplyDelete
  2. Zamolxis: scuze ca raspund asa de greu, dar mi-a trebuit ceva vreme sa gasesc raspunsul la intrebare. Dar cred ca s-ar putea!

    ReplyDelete
  3. Vaii, cate amintiri m-au navalit in timp ce-ti citeam randurile.. Ma bucur enorm ca am dat peste blogul tau. Sincera sa fiu, de cateva luni de zile am momente din ce in ce mai dese in care efectiv cad pe ganduri.. stau si imi amintesc cu placere de anii copilariei mele. Imi este atat de dor.. Am tot tinut sa scriu cateva cuvinte pe blog despre acest subiect, si uite ca intamplator am dat peste blogul tau. Foarte frumos scris, felicitari. Mi-ar facea o deosebita placere sa schimbam o vorba doua..
    Toate bune!

    ReplyDelete