5 Lei

Sunt aproape 30 de ani de cind traiam boiereste cu 5 lei pe zi. Sa va explic. Aveam 6 sau 7 ani si mergeam cu tramvaiul 27 la scoala de muzica. Cu mine tiram o vioara si o plasa cu partituri. Cu mindrie si satisfactie imi amintesc cite babe am ciomagit accidental peste picioare clipind des din gene (ca un diavol deghizat ce eram) si cite usi de tramvai am ciobit cu cutia neagra de lemn (in speranta ca poate-poate se face farime si mama o sa ma pedepseasca prin a nu ma mai trimite la lectii)... Cutia de vioara mi-a fost nu numai arma alba in lupta pentru un scaun in mijloacele de transport in comun ci si prima unealta de fitness (cealalta a fost trusa de scule a lui tata, pe care ma incapatinam s-o car cind vroiam sa fiu de ajutor la reparat masina).

Asadar, mergeam cu tramvaiul la scoala si pe chestia asta, precum si pentru motivul ca ajungeam inapoi cam o data cu apusul soarelui, uneori primeam 5 lei de cheltuiala. N-am fost niciodata foarte atenta cu banii dar aia 5 lei imi amintesc exact cum ii dramuiam.

In primul rind risipeam 2 lei pe o gogoasa din statie, cumparata de la mama Ginei. Imi amintesc cum stateam la coada in fata gheretei cu un ochi la gogosile care sfiriiau in uleiul incins pe cind cu celalalt pindeam tramvaiul. Gogosile erau delicioase - arse pe-o parte si complet nefacute in mijloc.

Cind terminam lectia de vioara, inainte de a purcede inapoi spre casa ma opream la covrigarie si ma premiam cu un covrig (75 bani) si un sirop (25 bani). Covrigul era tare ca piatra, jumatate mult prea sarat iar cealalta jumatate absolut fara gust. Spre deosebire de sirop - o apa acidulata colorata cu un fir de culoare si gust. O incintare si-un rasfat!

Restul de 1 leu il pastram pentru calatoria cu tramvaiul, in caz de urgenta. Daca reuseam sa ma fofilez necontrolata doua zile la rind, mai faceam de o gogoasa. Abia acum imi dau seama... mereu mi-a fost gindul la mincare, o data nu mi-a trecut prin cap sa economisesc bani pentru o carte!