Sunday, February 15, 2009

Flori

Flori era vecina mea de la 1, care m-a muscat de mina cind eram mici ca i-am tinut usa sa nu intre in scara. Cu Flori mergeam la furat corcoduse si prune verzi –desi eu nu maninc fructe necoapte- ne dadeam cu bicicletele si cu rotinele, ne jucam leapsa si ‘fatzea’. Cu Flori ma jucam pe presul din fata apartamentului ca mama imi interzicea sa aduc copii in casa si mi-era lene sa car toate jucariile un etaj mai jos. Iar cind eram pedepsita ii trimiteam pe geam chestii legate de o sfoara.
Dar atunci aveam 5 ani. Facusem o cazemata in spatele bancii din fatza scarii. Eu aveam pantaloni bleumarin crosetati de mama, cu solzi grosi de zapada inghetata urmare a procesului de constructie, care incetineau miscarile dar –paradoxal- tineau de cald. Flori era o mincinoasa si avea o gura cit-o shura cu care-l striga mereu pe frate-sau mai mare cind se simtea in pericol.
- Tu citi ani ai, m-a intrebat atunci Flori?
- Cinci, am zis.
- Oh, deci nu mergi la scoala anul asta.?.
- Pai, nu… tu?
- Oh, eu daaa, a mintit Flori cu nerusinare! Eu am deja 6 ani!
Aproape am plins de rusine si invidie.. Scopul meu in viata la 5 ani era sa fac 6 ani.

Thursday, February 5, 2009

Soimul Patriei

Cind eram la gradinita aveam sortzuletz bleu. Unul de bumbac si unul de plastic. Pe amindoua le uram cu pasiune. Vroiam sa ma imbrac cu hainele mele. Singurului motiv pentru care as fi imbracat oroarea era funda de la git. Erau foarte la moda (cel putin in mintea mea) pampoanele, mari si rotunde, albe-albe sau rosii-rosii, apretate, ca niste bujori in plin sezon. Mama, in necunostiinta de cauza si nefiind, ca mine, in pas cu moda, tinea mortis insa sa-mi atirne la git funde. Funde! Nu pampoane, ci funde?! Si nu albe sau rosii, ci roz sau bleumarin! Oh, cit am plins, cit am amenintat cu greva prin infometare, cu demisia, cu moartea. Mama a ramas neinduplecata: pamponul e un kitch infect, funda roz e mai frumoasa!
Toate pina intr-o zi. Atunci am fost facuta soim al patriei. Nu am fost niciodata mai fericita ca in ziua in care m-a imbracat mama din cap pina-n picioare in uniforma de plastic: camasa portocalie, cravata rosie, fusta si palarie bleumarin! Oh, n-am fost mai mindra in viata mea. Credeam ca mai mare si mai importanta n-am sa cresc niciodata. Altceva nu mai tin minte..